Muzica populară este un gen muzical care include muzica populară tradițională și genul contemporan care a evoluat din timpul renașterii populare din secolul al XX-lea.
Muzica populară tradițională a fost definită în mai multe feluri: ca muzică transmisă oral, muzică cu compozitori necunoscuți, muzică care se cântă cu instrumente tradiționale, muzică despre identitatea culturală sau națională, muzică care se schimbă între generații, muzică asociată unui popor, folclor sau muzică interpretată după obicei pe o perioadă lungă de timp.
A fost contrastat cu stilurile comerciale și clasice. Termenul a apărut în secolul al XIX-lea, dar muzica populară s-a extins şi după.
Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, o nouă formă de muzică populară a evoluat din muzica populară tradițională. Acest proces și perioadă poartă numele de a doua renaștere populară și a atins un apogeu în anii 1960.
Această formă de muzică este uneori numită muzică populară contemporană sau muzică populară de renaștere pentru a o distinge de formele populare anterioare. Reînvieri mai mici, similare, au avut loc în altă parte în lume, în alte momente, dar termenul de muzică populară nu a fost de obicei aplicat la noua muzică creată în timpul acelor renașteri.
Acest tip de muzică populară include și alte genuri cum ar fi: folk rock, folk metal și altele. În timp ce muzica populară contemporană este un gen, în general, diferit de muzica populară tradițională, în limba engleză din SUA are același nume și, adesea, împărtășește aceiași interpreți și locuri ca muzica populară tradițională.
Caracteristici
Festivalul de muzică populară Viljandi are loc anual în ruinele castelului din Viljandi, Estonia.
Din perspectivă istorică, muzica populară tradițională avea următoarele caracteristici:
S-a transmis pe cale orală. Înainte de secolul al XX-lea, oamenii obișnuiți nu prea aveau şcoală; au dobândit cântece prin memorarea acestora. În primul rând, acest lucru nu a fost mediat de cărți sau medii înregistrate sau transmise. Cântăreții își pot extinde repertoriul folosind cărțile de cântece, dar aceste îmbunătățiri secundare au același caracter ca și cântecele primare experimentate de-a lungul timpului.
Muzica era adesea legată de cultura națională. Era ceva particular din punct de vedere cultural, dintr-o anumită regiune sau cultură. În ceea ce priveşte un grup de imigranți, muzica populară capătă o dimensiune suplimentară pentru coeziunea socială. Este deosebit de evidentă în societățile de imigranți, în care australienii greci, americanii somalezi, canadienii și alții se străduiesc să-și sublinieze diferențele față de curentul principal. Ei învață cântece și dansuri care provin din țările în care s-au născut bunicii lor.
Ele comemorează evenimente istorice și personale. În anumite zile ale anului, inclusiv sărbători precum Crăciunul, Paștele și 1 Mai, anumite cântece celebrează ciclul anual. Zilele de naștere, nunțile și înmormântările pot fi, de asemenea, comemorate cu cântece, dansuri și costume speciale.
Festivalurile religioase au adesea o componentă a muziii populare. Muzica corală la aceste evenimente îi aduce pe copii și cântăreți neprofesioniști să participe într-o arenă publică, dând o legătură emoțională care nu are legătură cu calitățile estetice ale muzicii.
Cântecele au fost interpretate, după obicei, pe o perioadă lungă de timp, de obicei mai multe generații.
Ca efect secundar, sunt uneori prezente următoarele caracteristici:
Nu există drepturi de autor asupra melodiilor. Sute de cântece populare din secolul al XIX-lea au autori cunoscuți, dar au continuat în tradiția orală până la punctul în care sunt considerate tradiționale în scopul publicării acestora. Acest lucru a devenit mult mai puțin frecvent din anii 1940. Astăzi, aproape fiecare cântec popular înregistrat este creditat cu un aranjator.
Fuziunea culturilor: deoarece culturile interacționează și se schimbă în timp, cântecele tradiționale care evoluează în timp pot încorpora și reflecta influențe din alte culturi. Factorii relevanți pot include instrumentația, acordurile, sonorizările, frazele, subiectul și chiar metodele de producție.
În România, muzica folk este popularizată de realizatori radio precum: Cornel Chiriac prin emisiunea Metronom. Compozițiile folk-rock s-au făcut simțite la sfârșitul anilor 1960 pe primele apariții discografice ale formației Phoenix, prin piese precum:”Si totuşi sunt ca voi”, “Canarul”, “Vremuri” etc.
Puţin mai târziu, fenomenul a luat amploare prin Cenaclul Flacăra realizat de poetul Adrian Păunescu. In cadul acestui cenaclu se vor afirma mai târziu nume mari precum: Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Florian Pitiş, Valeriu Sterian, Nicu Alifantis, Victor Socaciu, Grupul folk ECOUL format din Magda Puşkaş şi Sorina Feier Bloj, Grupul folk PARTAJ format din Magda Puşkaş si Tatiana Stepa etc. Vrei un artist pentru petrecere firma, spectacol, corporate party, aniversari, festivitati?
Primul portal de muzică folk a apărut în luna iunie a anului 2008, sub numele de Forever Folk. Scopul acestuia a fost acela de a promova acest gen muzical.